Străina din oglindă mi-a zâmbit, iar eu m-am întors cu spatele și am ignorat-o! I-am spus să mă urmeze, să mergem împreună într-un loc unde eu mă simt cel mai bine. Am dus-o în adâncul sufletului și i-am arătat toate amintirile pline de tristețe și suferință. Străină nu mai zâmbea, chipul ei îngheța într-o mimică ”seacă”. Am întrebat-o în șoaptă: ” Unde este zâmbetul de mai devreme?” Străina m-a privit cu ochii seci și reci și a tăcut!
Spune-mi, de ce nu mai zâmbești? Oare pentru că sufletul tău a plâns atât de mult timp încât nici el nu știe ce este fericire? Poate doar ți-e frică sau poate nu mai vrei?
Străina s-a întors către mine și mi-a zâmbit! Vocea ei m-a izbit sau poate cuvintele ei mă loveau din toate părțile. ”Voi zâmbi de fiecare dată când sufletul îmi va cere acest lucru. O să îl hrănesc și cu momente fericite pentru că merită și amintiri frumoase. De astăzi voi trăi doar în prezent!!! Și dacă o să plâng, o voi face doar pentru ceea ce îmi supără sufletul atunci!”
Jurnalul sufletului- filă din povestea vieții
