Eu cu Mine Însumi

 

reflexie-in-oglinda

După cea de-a doua ședință de terapie eram de nerecunoscut. Eu, nu mai înțelegeam nimic…sau refuzam să cred ce aflasem! Pentru a depăși toate experiențele nefericite din viața mea eu reușisem să îmi blochez toate sentimentele, mai puțin suferința!

Filă din Jurnalul sufletului- Străina din oglindă sunt eu

Nu a fost ușor să mă obișnuiesc cu acest gând. Am refuzat în primă instanță să cred că eu sunt mai rece decât gheața. Reacțiile mele erau instinctive, eu de fapt nu simțeam nimic. Nu știam cum este să zâmbești din suflet, nu știam ce simți când îți este dor de cineva sau când iubești pe cineva. Sufletul meu era gol, iar corpul meu rigid la orice sentiment.

În ziua când am acceptat acest lucru, am simțit pentru prima dată ce înseamnă o îmbrățișare. Am zâmbit minute gândindu-mă la aceea îmbrățișare care a venit din suflet și nu din instinct. Și uite așa, cunoscut acel sentiment mi-am dorit să fiu îmbrățișată mai des și să îmbrățișez pentru că sufletul meu vrea și cere de fiecare dată când are nevoie.

Ziua în care am făcut pace cu mine însumi, a fost prima zi când eu am început să îmi retrăiesc viața. Am început să simt și este o senzație care nu poate fi descrisă…dar sunt fericită pentru că îi permit sufletului să simtă și altceva…suferința nu a dispărut din viața mea, ea este un sentiment cu care mai interacționez uneori, dar simt, accept și merg mai departe…

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s