Izolarea – alegere sau consecință

14418926

Emoțiile, afectele pozitive sau negative și sentimentele sunt trăiri ce coordonează viața socială a indivizilor. În funcție de ceea ce se întâmplă la nivel emoțional, oamenii migrează către grupurile din societate cu care se identifică mai mult. Chiar dacă aparent alte aspecte dictează această apartenență, cum ar fi: vârsta, sexul, mediul de rezidență sau nivelul de școlarizare; de fapt relațiile interpersonale sunt formate și  consolidate  în timp datorită legături emoționale dintre indivizi.

Nivelul de intimitate creat în relațiile interpersonale determină apariția emoțiilor, afectelor și sentimentelor. Oamenilor le este mai ușor să perceapă și să împărtășească afectele cuiva dacă acestea sunt plăcute. În schimb, atunci când apare un afect neplăcut, cum ar fi: depresia, anxietatea sau suferința, se declanșează o neînțelegere sau un conflict.  În astfel de cazuri, oamenii simt nevoia de a se izola de grupul din care fac parte deoarece nu mai există o identificare la nivel emoțional.

 În cazul în care, oamenii aleg izolarea de societate, apare starea de  singurătatea, deoarece ei simt că le lipsește capacitatea de a empatiza cu cei din jurul lor. Singurătatea este o stare subiectivă care reflectă, de cele mai multe ori, un deficit interpersonal. În relaţiile interpersonale, singurătatea apare atunci când disponibilitatea, de a răspunde la sentimentele şi nevoile celor din jur, este foarte redusă. Oamenii percep această dispoziţie negativă ca fiind un disconfort la nivel psihic resimţită din cauza unei suferinţe traumatizante care este prea greu de suportat.

 Emoţia reprezintă soclul comunicării şi al organizării sociale, iar interacţiunea umană se supune unui proces în care afectele sunt prezente şi constituie materie de schimb interpersonal atunci când comunicarea este fericită. Sentimentele pozitive sunt mai uşor de împărtăşit deoarece sunt trăiri des întâlnite şi resimţite de oamenii. Este mult mai uşor să se dezvăluie  un sentiment comun şi plăcut, decât cele neplăcute care produc schimbări la nivel psihic greu de gestionat.

Am ales de multe ori să mă izolez și să evit să vorbesc despre ceea ce se întâmpla în sufletul meu. Am preferat să fug de oamenii din viața mea care au vrut să mă ajute și să îmi ofere sprijin în toată această perioadă. Au fost momente când am acceptat ajutorul lor și reușeam să îmi descarc sufletul de suferința pe care o resimțeam.  Atunci când simțeam că ies la suprafață prea multe emoții alegeam să mă izolez și să plâng că sunt singură. Sufeream pentru alegerea pe care o făceam crezând că este de fapt o consecință a traumei pe care o trăisem. Izolarea nu a fost cea mai bună soluție pentru mine, căci am ajuns în prag de depresie din cauza că am ales să fiu singură cu suferința mea.

Jurnalul sufletului – filă din povestea vieții

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s