Compasiunea

compasiune

Empatia nu este singurul proces care facilitează cooperarea socială. Compasiunea este un proces care, pe de-o parte ajută la construirea relațiilor interpersonale, iar pe de altă parte este o trăire interioară cu un potențial uriaș de a vindeca mintea și trupul. În cazul persoanele care suferă de boli necruțătoare, trăirile emoționale la nivel psihic sunt mult mai profunde decât în cazul persoanelor care din punct de vedere medical nu suferă de nici o afecțiune. Implicațiile pozitive ale compasiuni aduc un aport în ceea ce privește sănătatea și starea de bine, astfel încât sentimentele pozitive de echilibru și calm contribuie la optimizarea stării de fericire.

Teoretic compasiunea este o emoție complexă, care poate provoca schimbări ale stării de spirit, prin observarea suferinței celorlalte persoane. Complexitatea compasiunii presupune o combinație de emoții, gânduri, motivații și comportamente care împreună facilitează o stare de bine, eliberând psihicul de emoțiile distructive. Compasiunea, poate fi, o emoție morală prin răspunsul la dificultățile celor din jur, dar și o formă sănătoasă de înfruntare și acceptare a propriilor dificultăți, ea presupune o strânsă legătură între dimensiunile afectivă, cognitivă și motivațională.

Procesul de acceptare a propriilor dificultăți este autocompasiunea și presupune o conștientizare echilibrată a emoțiilor, o capacitate de a înfrunta gândurile și trăirile dureroase fără  a dramatiza sau a exagera pentru a stârni milă față de sine. Autocompasiunea se corelează cu înțelepciunea , aceasta evidențiază capacitatea de a percepe mai obiectiv realitatea. Cu alte  cuvinte, autocompasiunea impune o atitudine pozitivă și înțelegătoare cu sine în cazurile când oamenii suferă sau atunci când ei trec prin momente mai puțin fericite, iar percepția despre propria persoană  prezintă aspecte negative. Pe parcursul vieții, inevitabil apar astfel de trăirii negative, iar persoanele care trec prin asemenea situații ar trebui să înțeleagă că este absolut normal să simtă uneori durere. Aceasta reprezintă un aspect comun al experienței umane și este un indicator al gradului de umanitate.

Am simțit empatie pentru oamenii care treceau prin momente dificile în viață. Am plâns, uneori, alături de ei și le-am dat sfaturi pentru a depăși acele momente. Nu m-am gândit niciodată că de fapt căutam să obțin din partea lor compasiune pentru ceea ce trăiam eu în acele momente. Subconștientul meu căuta cu disperare ajutor și mă trimitea adesea în situații în care oamenii sufereau, căci și sufletul meu plângea de durere. Mult mai târziu, mi-am dat seama că în viața mea apăreau oameni care mă puteau ajuta, dar eu nu observam durerea mea, ci mai degrabă vedea suferința lor. Anumite persoane apar în viața noastră cu un scop anume, iar când scopul acela a fost atins, reușim să ne învățăm lecția de viață și să ne vindecăm.

Jurnalul sufletului- filă din povestea vieții

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s