Confesiunea – calea spre vindecarea sufletului

jurnalul sufletului Empatia este un proces prin care se ajunge la cunoașterea celuilalt, prin împărtășirea sincronă a stărilor psiho-corporale, astfel încât partenerii unei interacțiuni sociale trăiesc o stare asemănătoare.  De exemplu, în procesele de relaționare dintre indivizii, aceștia se simt mai confortabil emoțional dacă percep aceeași stare de spirit și la parteneri lor de discuții. Dacă un individ simte empatie din partea celui către care se confesează nivelul de intimitate dintre cei doi crește considerabil.

Confesiunea presupune o adaptare la empatia resimțită de către oameni și se caracterizează prin profunzimea gradului de intimitate și unilateralitatea celui care se confesează. Acest proces nu pretinde reciprocitate din partea oamenilor, astfel încât persoanele care își exprimă sincer și dezinhibat sentimentele generate de o traumă nu mai resimt frica repercursiunilor negative produsă de informațiile pe care le împărtășește. Oamenii care sunt caracterizați ca fiind represivi sau inhibitori au o predispoziție mai mare de a se îmbolnăvi.

Confesiunea se caracterizează prin  mărturisirea unor experiențe care sunt semnificative pentru viața oamenilor. Acest proces are beneficii în viața oamenilor din punct de vedere psihologic și îi ajută pe aceștia să își elibereze gândurile negative și distructive. Prin conștientizarea problemelor, persoanele care trăiesc experiențe neplăcute, au posibilitatea de a găsi modalitatea prin care pot depăși aceste situații. Eliberarea mentalului de stresul care survine ca o consecință la acumularea sentimentelor și emoțiilor negative, determină o stare de bine a indivizilor. Dacă cei care se confesează simt înțelegere și suport emoțional din partea persoanelor care  ascultă mărturisirile lor, ei vor avea o stare psihică și fizică mult mai bună.

Am avut momente în viața mea când am ales să vorbesc despre ceea ce se întâmplă în sufletul meu. Au fost persoane care m-au ascultat, dar reacția lor mă determina să mă închid și mai mult în mine și să ascund suferința. Într-o bună zi Dumnezeu mi-a scos în cale o persoană care m-a ascultat de fiecare dată când voiam să mă eliberez de durerea pe care o simțeam. Mi-a fost frică să scot din suflet toată suferința acelui moment, mi-a fost teamă că acele amintiri îi vor deschide și ei răni pe suflet. I-am dat timp timpului și am învățat că trebuie să am răbdare pentru a mă vindeca.

Mulțumesc și îți sunt recunoscătoare că ai fost alături de mine și că  m-ai ajutat să mă vindec.

Jurnalul sufletului – filă din povestea vieții

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s