Ziua în care am ales să renunț la fericire

1497688654

M-am tot gândit la  ce o să simt dacă voi scrie despre aceea zi, despre acel moment…Mi-a fost frică și încă îmi este. Nu știu ce emoții voi elibera dacă mă întorc în trecut în ziua aceea.  Știu doar că sunt mai puternică decât eram atunci și nu îmi mai este frică să plâng…M-am iertat și am fost iertată pentru ce am zis atunci…

Ani de-a rândul îmi aminteam aceea perioadă, dar refuzam să mă adâncesc profund în sufletul meu și să retrăiesc fiecare clipă, fiecare vorbă, fiecare privire…A trebuit să îmi înfrunt frica și anxietatea și m-am întors în timp. Am închis ochii și am retrăit ziua de 19 septembrie. Era seară și mă pregăteam să plec de la muncă, iar telefonul personal suna. Era sora mea și plângea. Printre suspine mi-a spus să o sun după ce plec. Inima îmi bătea și simțeam că îmi iese din piept. Când mi-a răspuns eram la trecerea de pietoni, iar vorbele ei mi-au răsunat până în suflet. Am refuzat să cred și am mai întrebat-o o dată. Printre suspine mi-a spus că bărbatul care m-a iubit și pentru care eu încă nutream sentimente a făcut accident de motor și a murit. M-am blocat! Ceea ce mintea mea auzea, sufletul refuza să creadă și izgonea această informație. Refuza să creadă că s-a întâmplat așa ceva. Am mers pe jos până acasă și am plâns gândindu-mă că voi adormi și mâine când o să mă trezesc o să aflu că el este bine. În drumul spre casă m-am așezat pe o bancă și am privit în gol. Imagini cu noi îmi tot apăreau în suflet și încercam să îl readuc la viața prin momentele pe care le trăisem împreună.

Am privit momente în șir șoseaua și mă întrebam de ce Dumnezeu l-a luat la el? Simțeam cu bucăți din sufletul meu se desprinde de corpul meu și se ridică la cer la el, voia să îl țină în brațe măcar pentru o clipă. Voiam să pun toată iubirea mea pentru el în aceea îmbrățișare. Voiam să fiu lângă el în drumul spre Dumnezeu. Voiam să-i fiu alături, dar nu am putut. Secată de atâta durere am pornit spre casă. Eram conștientă că în momentul când voi fi în aceea casă trebuie să mă prefac că sunt bine. Aveam o relație atunci și chiar dacă nu aveam sentimente de iubire pentru acel bărbat, nu voiam ca el să vadă suferința mea pentru celălalt bărbat. A fost o noapte grea. A trebuit să dorm alături de un bărbat pe care nu îl iubea, deși sufletul meu voia să fie la spital lângă cel pe care îl iubea.

A doua zi, după ce am plecat la muncă, am plâns până la epuizare, dar durerea nu pleca din sufletul meu. Au urmat zile în care am fost nevoită să îmi plâng suferința pe ascuns și să îmi descarc sufletul de durere. Mi-a fost foarte greu pentru că știam că va veni ziua când va trebui să îmi iau adio de la el. Va veni ziua când îl voi privi pentru ultima oară. M-a durut sufletul când a trebuit să cumpăr coroană de flori. Mi-a plâns sufletul, iar Dumnezeu a trimis ploaia să îmi curețe rănile sufletului în ziua când el a fost înmormântat. În aceea zi, în fața bisericii privindu-l pe el am promis că nu voi mai iubi un alt bărbat. Sufletul meu voia să îi arate cât de mult îl iubește. La cimitir, așezată departe de toții oamenii care îl plângeau am făcut un pact. I-am promis că îl voi urma, că o să vin sus în ceruri după el și îl voi ține în brațe și îl voi iubi din tot sufletul meu.

În acel moment am renunțat la iubire și am trimis-o la ceruri la el. Mi-am reprimat toate sentimentele și am devenit o marionetă ce fugea de toții bărbații din viața ei. Nu mai puneam suflet în îmbrățișări pentru că îmi aminteam că le-am trimis pe toate la ceruri pentru el. Inima mea nu mai bătea pentru nimeni altcineva. Nu mai simțeam fluturi în stomac. Eram goală pe interior și sufletul meu era secat de iubire. Ani de-a rândul sufletul meu a fost gol și nu mai simțea nimic până în ziua când…

Când am cunoscut pe cel care m-a determinat să îmi vindec rănile și să îmi cer înapoi îmbrățișările și toată iubirea. M-am uitat spre cer și le-am cerut înapoi de la Dumnezeu și de la el. Sufletul meu voia să iubească, iar eu i-am permis. Mi-a fost greu să recunosc  că vreau iubirea altcuiva. Mi-a fost greu să recunosc că îmi doresc iubire și fericire în viața mea. Mi-a fost greu să recunosc că merit să fiu fericită.

Acum zâmbesc și știu că el de acolo de sus îmi zâmbește!

Jurnalul sufletului – filă din povestea vieții

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s