O lume doar a mea…

man-universe

Se spune că ceea ce ne înconjoară nu există în realitate. Există în schimb percepția pe care noi o avem asupra lumii ce ne înconjoară. Fiecare om percepe viața și o vede cu alți ochi. Fiecare persoană are propria lume…Și eu am avut lumea mea, am creat o persoană care a avut curajul să ducă bătălii pentru mine. Am creat o străină pe care într-o bună zi nu am mai recunoscut-o, căci în aceea zi eu eram de fapt străina…

Am crezut că m-am schimbat și că acum sunt bine că îmi vindec suferința. Realitatea este alta. Învăț să privesc lumea cu alți ochi, iar suferința nu mai există…Nu am uitat toate momentele pe care le-am trăit, doar că am început să îmi concentrez atenția pe lucrurile frumoase din viața mea care existau și înainte, dar eu nu le observam…

STRĂINA DIN OGLINDĂ

Știu, undeva în adâncul sufletului, știu că eu sunt aceea persoană pentru că eu am modelat-o. Am luat-o ca pe o bucată de plastilină și i-am dat o formă pe care eu o acceptam. Nu era nici frumoasă, nici urâtă. Era simplă ca să nu atragă atenția asupra ei.Voiam ca ea să fie invizibilă pentru oamenii din jurul ei. Nu voiam ca ea să fie observată de către cineva și să-i ofere ajutor, căci știam că va zice da și nu eram pregătită să mă întorc în lumea reală. I-am creat o lume în care să trăiască. Am purtat-o în fiecare zi prin amintiri dureroase pentru a se obișnui cu ideea că asta este viața ei de acum înainte. Trebuia să înțeleagă că lumea reală nu este și pentru ea. Trebuia să înțeleagă că merită doar lumea pe care eu o construiam în fiecare zi și noapte. Trebuia să înțeleagă că primește ceea ce merită.

M-am gândit mult timp dacă corpul meu din plastilină merită un suflet. M-am gândit că dacă toată aceea suferință și durere trebuie să își facă casă undeva și astfel…Într-o bună zi i-am creat sufletul. Am luat fiecare moment trist și i l-am arătat. I-am povestit despre fiecare moment în parte. I-am spus despre fiecare om care i-a făcut rău. Am învățat-o să simtă ură pentru oamenii care vor să se apropie de sufletul ei. Am învățat-o să fugă de fiecare persoană care voia să o iubească. I-am explicat că iubirea nu există, că este o fantasmă care îi provoacă durere în suflet. I-am arătat fiecare om din viața ei și i-am zis povești despre suferința pe care i-a provocat-o fiecare…

În ziua când a acceptat suferința și durerea i-am arătat ce înseamnă frica și anxietatea.  Trebuia să mă asigur că nu va avea niciodată curajul să mă înfrunte și să își dorească să iubească. Am purtat-o nopți de-a lungul prin situații care îi provoca răni în suflet. O priveam cât suferă și mă bucuram. Primea ce merita, dar trebuia să mă asigur că nu se va răzvrăti, așa că am insistat până în ziua când am văzut în privirea ei doar tristețe și durere. Suferința îți făcuse casă în sufletul ei și nu avea de gând să mai plece de acolo. Uneori, ca să mă asigur că nu se vindecă, o purtam iar prin amintiri și îi arătam trecutul sumbru. Aveam grijă să elimin toate momentele fericite, căci ea nu trebuia să cunoască iubirea și fericirea…

Jurnalul sufletului – filă din povestea vieții

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s