Viața…

1031880-10-1298311372711_large

Am auzit frecvent fraza: Viața își bate joc de mine! Nu, nu viața își bate joc de noi, ci noi suntem cei care ne batem joc de viața noastră. Ne pierdem timpul lamentându-ne pentru orice prostie care se întâmplă în viața noastră, suntem veșnic nemulțumiți cu ce avem, cerșim iubire și plătim pentru clipe de fericire…iar la final de zi plângem în pumni că viața își bate joc de noi…

Nu vreau să fiu ipocrită și eu mi-am plâns de milă și eu am cerșit ca o lașă iubire…Mi-am văzut viața doar în alb și negru, am plâns în pumni, pe stradă, în metrou, în Ratb…M-am lamentat și am judecat greșit viața mea și toate deciziile pe care le-am luat pe parcursul vieții mele. Am pierdut nopți de-a rândul gândindu-mă la ce am greșit de merit o astfel de soartă, am avut momente când am vrut să renunț la viața mea…și totuși nu am făcut-o. Am ajuns la vârsta de 30 de ani și m-am confruntat cu cel mai mare impas al vieții mele. De fiecare dată când spuneam că sunt mai bine de fapt eram mai rău. Făceam aceeași greșeală pe care o făcusem ani de-a rândul. Mințeam oameni din jurul meu sperând că eu chiar sunt bine. Mă mințeam pe mine însumi crezând că astfel voi fi bine. Până într-o zi când…

Până într-o zi când am realizat că trebuie să mă accept așa cum sunt. Că trebuie să fac pace cu mine însumi și să le permit oameni din jurul meu să mă vadă așa cum sunt. Poate astăzi voi zâmbi din suflet căci am motive să o fac. Poate mâine voi plânge și mă voi lamenta din cine știe ce prostie… Sunt om și nu sunt perfect căci nici nu vreau. Am defecte, dar și calități. Nu sunt perfectă, dar mă iubesc așa cum sunt, căci indiferent de situațiile prin care trec, mă trezesc la răsărit și adorm după apus… Nu mai judec oameni din viața mea căci nu am nici un drept să o fac.  Fiecare persoană are dreptul să își trăiască viața cum vrea ea pentru că nimeni nu va înțelege vreodată de ce se comportă ea așa. Reacțiile pot fi uneori comune la majoritatea oamenilor, dar noi nu o să putem niciodată să vedem ce se ascunde în spatele acelui comportament.

Am auzit des comentarii despre persoanele grase sau slabe, urâte sau frumoase, albe sau negre, îmbrăcate sau dezbrăcate…dar vorbele auzite condamnau oamenii, comportamentele și fizicul. Nu am auzit niciodată argumente sau justificări despre aceste aspecte ale vieții.

Poate în ziua când vom înceta să nu mai judecăm alți oameni vom învăța să ne acceptăm pe noi înșine așa cum suntem…

Jurnalul sufletului – filă din povestea vieții

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s