Imperfecțiunile perfecțiunii

IMAG1221

Prima mea reacție în multe situații neplăcute era aceea de a fugi pentru că nu dețineam suficiente informații despre acele momente și nu aveam controlul asupra situațiilor. Tot ce era necunoscut pentru mine mă speria și mă făcea să fug. Fiind o perfecționistă, reacțiile mele de comportament trebuiau să fie pe măsură. Nu îmi permiteam să greșesc și să fiu judecată pentru o reacție greșită. Pentru mine fuga era soluția în fața situațiilor în care puteam fi respinsă sau abandonată. Dacă eu reușeam să plec înainte de a trăi acele momente nu aveam cum să sufăr din cauza respingerii sau abandonului.

Rana de respingere pe care o aveam îmi dicta un comportament de fugară. Orice relație care nu era așa cum voiam eu devenea istorie în câteva minute. Nu suportam ideea de a fi respinsă de bărbatul cu care încercam să am o relație și fugeam la primul semn că el va vrea să plece din viața mea. Nu aveam răbdare să las viața să decurgă așa cum trebuie. Gândeam reacții sau situații ce mă  puneau în valoare și din care să obțin ceea ce îmi doream. Îmi planificam viața la minut doar ca să fiu sigură că voi avea ceea ce vreau și să nu mă lovesc de situații pe care nu le pot controla. Credeam că astfel sunt stăpână pe viața mea și mi se va întâmpla doar lucruri pe care eu vreau să le trăiesc.

În cazul în care într-o relație bărbatul nu se comporta cum voiam eu, încercam să îl schimb sau îl îndepărtam. Am făcut multe jocuri în relațiile mele până în ziua când      mi-am dat seama că mă jucam de fapt cu viața și sufletul meu. Devenisem o persoană ireală doar pentru că ani de-a rândul mă schimbasem în speranța că îmi va fi mai bine. Din momentul în care mi-am dat voie să fiu așa cum sunt și m-am acceptat cu defecte și calități viața mi s-a schimbat. Am simțit că sunt reală și pot să simt fiecare emoție a trăirilor mele de zi cu zi.

În ziua când am acceptat un bărbat în viața mea așa cum era și i-am dat voie să fie cum este el, am înțeles ce înseamnă iubirea necondiționată. Au dispărut resentimentele, false așteptări și au apărut situațiile neprevăzute în fața cărora nu m-am blocat, ci din contră le-am trăit așa cum erau. Nu am mai gândit reacții de comportament și am trăit așa cum am simțit. Nu am mai contat dacă greșesc sau nu. Căci nici un comportament nu este greșit dacă este real și îl trăiești pentru că îl simți. Am avut momente când am vrut să fug dintr-o relație, dar am avut curajul să mă opresc și să aștept tot ce avea să vină.

Nu știu ce se va întâmpla mâine, dar știu că nu voi mai fugi și din contră voi sta să trăiesc ce se va întâmpla!

Jurnalul sufletului – filă din povestea vieții

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s