Viața este scena unde visele devin realitate

Căsătorie-1-1170x644

Pe 19 mai, la nunta prietenei mele, am avut primul gând că mă mint singură și că fac cea mai mare prostie din viața mea. În ziua nunții a trebuit să îmi pun masca de femeie fericită și împăcată sufletește cu ea însuși. În aceea zi a trebuit să îmi pun pe chip un zâmbet mare și minciună în suflet. Am ținut în frâu emoții care voiau să iasă la suprafață, dar eu nu le lăsam. Am fost nevoită să mă simt bine deși sufletul meu ura tot ce se întâmpla în jurul meu. Mă bucur că  i-am fost alături în aceea zi, dar m-am urât că nu am putut să mă bucur cu adevărat. M-am urât că am fost nevoită să mă prefac și să joc teatru. M-am urât pe mine însumi că îmi bat joc de viața mea și că distrug orice înseamnă fericire. Nu îmi amintesc prea multe momente din aceea zi pentru că nu eu, cea de acum, a trăit acele clipe…

Îmi amintesc și mereu îmi voi aminti momentul în care am plecat de la petrecere. M-am urcat în taxi și am privit voalul de mireasă pe care prietena mea mi-l pusese pe cap, căci eu fusesem cea care prinsese buchetul. De fapt, eu eram cea care fusese lovită cu buchetul fix în față de către prietena mea. Deși, mi-am dorit să prind acel buchet, îmi era frică să-l prind. Cred că undeva în adâncul sufletului ei și-a dat seama de acest lucru. Cert e faptul că îmi amintesc cum m-am făcut comodă pe bancheta din spate și am privit voalul. Wow! Broderia era superbă, iar culoarea pentru mine întotdeauna a însemnat puritate, onestitate…tot ce nu mai exista în sufletul meu. Am început să plâng gândindu-mă că eu nu voi avea șansa să port un voal pe cap. Eu nu voi avea șansa de a îmbrăca o rochie de mireasă. Eu nu voi putea niciodată să mă căsătoresc căci eu deja renunțasem la aceste vise.

Am plâns tot drumul amintindu-mi nunțile la care am fost și cum speram de fiecare dată să prind buchetul ca să mă pot căsători și eu. Nimeni nu știa acest gând nebun al meu pentru că eu evitam mereu acest subiect. Nimeni nu a știut de câte ori mi-am imaginat acel moment unic și frumos pe care și-l dorește orice femeie. Eu devenisem femeia care nu credea în căsătorie. În fața cunoscuților eram femeia care nu crede într-un act și nici în căsătorie. Refuzam să arăt oamenilor una dintre dorințele mele. Mereu am crezut că dacă le spun oamenilor dorințele mele acestea nu se vor mai îndeplinii. Așa că preferam să spun opusul și să aștept ca ele să devină realitate.

Acum, în schimb, știu cât de mult am greșit. Dorințele nu devin realitate dacă le ții ascunse, ele devin doar gândurile pe care le pierzi în trecut…Dacă crezi cu adevărat în ele și lupți pentru ele, dorințele devin realitate…Am o listă întreagă acum cu dorințe în care cred în fiecare zi și lupt pentru ele…

Jurnalul sufletului – filă din povestea vieții

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s