Recunoștința – formă de iubire necondiționată

Citat-Arsenie-Papacioc.fw_

Copil fiind am învățat să spun mulțumesc și să fiu recunoscătoare pentru ceea ce primeam în viața mea, dar niciodată nu am înțeles ce înseamnă cu adevărat recunoștința…

La cei 30 de ani pe care îi am, pot să spun că recunoștința pentru mine înseamnă iubire necondiționată. Nu mă refer la iubirea aceea pe care o învățăm din fragedă pruncie, ci o formă a ei care se manifestă o dată cu maturizarea noastră. Iubirea aceea pe care o simți pentru oamenii din jurul tău și nu aștepți de la ei să îți răspundă cu același sentiment sau gesturi. Acel sentiment care îți aduce zâmbetul pe chip și care te face să te bucuri cu adevărat de viața ta. Mă refer la ceea ce simt pentru oamenii care, poate, nu au în inimă nici un gram de iubire, iar eu totuși nutresc pentru ei sentimente necunoscute pentru ei. Mă refer la gânduri pozitive și zâmbete gratuite către persoane care nu își zâmbesc nici măcar ei atunci când se privesc în oglindă!

Da, iubire necondiționată! Iubire necondiționată pentru oamenii care îți dau motive să-i urăști și tu totuși îi iubești. Am înțeles greu acest concept! Mi-a luat câteva luni bune să învăț că recunoștința vine din lucruri mărunte, dar care mă fac fericită pentru că mulțumesc pentru ceea ce am. Am învățat să privesc cu alți ochi lumea care mă înconjoară și să pun un strop de iubire în tot ce fac. Am învățat să iubesc oamenii din jurul, dar cel mai important pas către mine a fost să încep să mă iubesc așa cum sunt! M-am privit în oglindă și mi-am mulțumit din tot sufletul că mă iubesc așa cum sunt! Am mulțumit din tot sufletul că îmi permit să plâng atunci când rămân fără puteri! Am mulțumit din tot sufletul că îmi dau voie să râd atunci când viața îmi dă motive de fericire! Am mulțumit din toată inima pentru curajul de a mă ridica de la pământ atunci când viața m-a lovit într-un moment de slăbiciune!

Am învățat să fiu recunoscătoare pentru că mă trezesc dimineața cu zâmbetul pe buze, indiferent de  coșmarul care mi-a bântuit sufletul în timpul nopții. Am învățat să fiu recunoscătoare pentru puterea și curajul de a fi autentică și să las oamenii să mă cunoască așa cum sunt. Am învățat să fiu recunoscătoare că inima mea bate încă în piept deși am trecut prin ce am trecut. Am învățat să fiu recunoscătoare că am șansa în fiecare zi să lupt pentru viața și dorințele mele.

Mulțumesc și sunt recunoscătoare pentru că indiferent de ce mi se întâmplă lupt să îmi păstrez zâmbetul pe buze și am curajul să iubesc necondiționat oamenii din jurul meu!

Jurnalul sufletului – filă din povestea vieții

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s