Povestea noastră…

Dă-mi, te rog mână ta și hai în lumea mea să vezi povestea noastră prin ochii mei! Poveste ce a prins contur în mintea mea cu ani în urmă, când noi doi nu ne cunoșteam, iar viața pe atunci avea alte planuri cu noi!

Privește sus! Cât mai sus! Vezi acel geam de la etajul cinci? Acolo a început povestea noastră! Doi oameni cu răni și durere în suflet, doi oameni cu povești de viață diferite, dar în același timp similare! Acolo sus la etajul cinci acei doi oameni au avut curajul să facă o ultimă încercare de a fi fericiți! Acolo sus, în camera de hotel am făcut pentru prima dată dragoste. Spun dragoste și nu sex, căci a fost prima dată când noi am avut curajul să fim noi înșine! Nu știu ce a fost în sufletul tău după, cum de altfel nici eu nu am putut să îți spun ce am simțit și ce răni ai deschis! Mult mai târziu, la miezul nopți te-am privit pe furiș și mi-am amintit ceva! Cu ani în urmă mi-am dorit un început de poveste la cumpăna dintre ani și într-un final primeam ceea ce îmi dorisem. Un bărbat capabil să înțeleagă toată durerea din sufletul meu și povestea vieții mele! Un bărbat sensibil, dar în același timp puternic. Un bărbat care are curajul să lupte chiar dacă a rămas fără putere. Un bărbat care mă făcea să fiu mai bună! 

Am lăsat în urma noastră Sibiul și ne-am întors în București! Un alt oraș, aceeași oameni, o altă poveste. Curajul nostru dispărea cu fiecare zi care trecea pe lângă noi. Uitam de noi și începeam să luptăm unul împotriva celuilalt. Rănile deschise nu ne dădeau pace și ne îndepărtam mai mult în fiecare zi. Am fugit prima, căci frica de-a fi părăsită încă îmi bântuia sufletul, iar tu m-ai lăsat să plec. Soarta, în schimb a avut o altă poveste pentru noi! Predeal, un alt oraș unde alte file din povestea noastră au fost scrise. Ziua mea și un cadou neașteptat. Erai lângă mine, deși mintea mea era departe de toată lumea aceasta. Inima mea, obosită și plină de teamă fugea de tine! 

Ne-am întors iar în orașul în care deși ne-a ajutat să ne întâlnim pentru prima dată, avea să ne despartă pentru a doua oară. Au urmat luni în care indiferența ta mă lovea în fiecare zi mai tare. Am început să strâng în suflet resentimente și frustrări ce îmi provocau insomnii și nopți în care plânsul era singura alinare! După luni de așteptare soarta ne aducea față în față, dar nu am avut puterea să vorbesc sau să te privesc. Durerea din sufletul meu era mai puternică decât mine. Nu ai idee câte nopți am pierdut imaginându-mi momentul acela, iar atunci când erai fix în fața mea, am avut impresia că privesc un străin. Voiam să îți vorbesc și să îți spun tot ce strânsesem în suflet, dar știam că îți voi face rău, așa că am tăcut și am preferat să sufăr doar eu. Două luni mai târziu, crezând că te-am uitat, te-am văzut și mi-am dat seama că ești slăbiciunea mea. Slăbiciune ce nu o pot controla și care încă îmi tulbură mintea și inima.

Trebuia să fac ceva să te scot din sufletul meu căci amintirile cu tine îmi făceau mult prea mult rău în suflet. Deși, la prima ședință de terapie eram ferm convinsă că nu simt nimic pentru tine, cea de-a treia ședință a scos la suprafață sentimente ce le ascunsesem bine rău. Am descoperit ce îmi necăjea sufletul și am început să lucrez la rezolvarea lor. Prima decizie: continuarea terapiei! A doua decizie: să merg la biserică și să mă rog! Și uite așa, a început aventura mea în jungla urbană, iar în fiecare săptămână, în ziua de marți mergeam să mă rog și să îmi scot din suflet tot ce nu mă lăsa să trăiesc fericită! După o lună de zile am început să mă rog din suflet și să scot la suprafață toată durerea acumulată în anii de zile. Datorită ție am început să lupt pentru fericirea mea! Paradoxal sau nu, primul om pentru care am început să mă rog ai fost tu! M-am rugat la Dumnezeu ca tu să fii bine! Să aibă grijă de tine și să îți trimită în viață ceea ce ai nevoie. Să îți dea urechi să auzi lecțiile de viață pe care Ți le trimite, să îți dea ochi să vezi lucrurile minunate din viața ta și să îți dea inimă să simți toată iubirea pe care Ți-o trimite în viață. La scurt timp, am început să ne întâlnim! În prima seară când te-am văzut am plâns căci nu mă așteptam ca rugăciunile mele să primească răspuns. Și am continuat să mă rog și să mulțumesc pentru tot ce mi se întâmpla. 

În ziua când am aflat că vrei să pleci din țară am simțit nevoia să mă rog să nu pleci, dar nu am putut. În biserică, în fața icoanei am plâns și i-am spus Lui Dumnezeu că nu sunt pregătită să te pierd acum când abia ce te-ai întors în viața mea. Nu am avut puterea să îl rog să nu te lase să plece, în schimb m-am rugat să te ajute să iei cea mai bună decizie pentru tine și viitorul tău. Mi-am dorit să fiu egoistă și să te țin lângă mine, dar nu am putut. Mi-am dorit ca tu să fi bine și să fii fericit! Așa că m-am rugat ca tu să îți rezolvi problemele din viață și să îți fie bine. La scurt timp mi-ai spun că nu vei pleca din țară și m-am bucurat. În aceea noapte mi-am amintit fiecare rugăciune pe care am spus-o și fiecare dimineață în care în lista mea de mulțumiri de regăseai și tu. Am învățat să mulțumesc pentru fiecare moment petrecut împreună, pentru fiecare conversație, pentru fiecare zâmbet după chipul meu sau al tău. Luptând pentru tine, am descoperit că lupt pentru mine și pentru acest lucru îți mulțumesc!

În seara în care am aflat că vei pleca iar din țară și că îți faci planuri să pleci pentru totdeauna, s-a întâmplat ceva în sufletul meu. Mă vedeam neputincioasă și în fața unui eșec. Toate rugăciunile mele și tehnicile de terapie nu mă ajutase! Am vrut să renunț pentru că nu mai avea puterea să lupt. Am aruncat o ultimă privire în trecutul nostru și am văzut toată povestea noastră prin ochii tăi. În timp ce eu mă rugam pentru tine, în timp ce eu învățam să fac sex fără să mă simt folosită și murdară, în timp ce învățam să mă mulțumesc cu puțin, în timp ce eu luptam pentru tine și pentru mine, tu strângeai la pieptul tău o altă femeie. Tu îi zâmbeai altei femei, tu te bucurai de viață alături de altă femeie. Tu aduceai în casă ta să doarmă o altă femeie, în timp ce eu nici nu puteam să te vizitez. Și am plâns zile întregi și am încercat să te urăsc, dar mi-am amintit tot ce am învățat în ultimele luni. 

Tot ce am făcut a fost alegerea mea și nu ai nici o vină! A fost lupta mea în care nu ți-am cerut să mi te alături. Am luptat ca eu să fiu bine, iar tu fără să știi erai punctul meu de sprijin și motivul pentru care am învățat să mă bucur iar de viață.  Îți mulțumesc! Chiar dacă nu vom fim ca înainte, eu voi continua să mă rog ca tu să fii bine! 

Pe 8 decembrie o să plec la Sibiu, acolo unde povestea noastră a început și tot acolo o să aibă sfârșitul! Mi-aș fi dorit o continuare a povești noastre, dar din cauza ta va exista doar un sfârșit trist și dureros! Voi păstra doar amintirile frumoase cu noi doi și le voi așeza undeva în inima mea, căci deși nu ai știut să mă prețuiești, mi-ai dăruit puterea să lupt pentru fericirea mea!

Jurnalul sufletului – filă din povestea vieții

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s