O luptă eșuată sau o victorie dureroasă…

Am început să scriu pentru a-mi goli fiecare sertar al sufletului, dar am rupt bucăți din mine și le-am ascuns…în mii de sertare ale sufletului. Am pus sub lacăt sentimente și am devenit enigma propriei vieți. Am pus sute de chei… și le-am ascuns mental. Eram o necunoscută într-o viață pe care o trăiam zi de zi sperând că va fi bine…

Și uneori a fost! Nu sunt o persoană tristă, ci din contră, încerc să am curajul să simt ceea ce simt. Încerc să am curajul să recunosc că nu sunt perfectă. Încerc să am curajul să fiu așa cum sunt. Nu lupt să arăt lumi că sunt diferită sau perfectă, ci lupt să dovedesc că sunt om…E greu, de cele mai multe ori, să ai curajul să plângi atunci când sufletul îți cere. E greu, de cele mai multe ori, să fii nefericită, atunci când cei din jurul tău sunt fericiții. E greu, dar nu imposibil…

Dacă, tu ca om, simți să debordezi de fericire, atunci când sufletul îți plânge…ai o problemă! Amăgirea este un sentiment. Uneori e atât de puternic încât nu îți dai seama că de fapt de minți pe tine însuți și nu pe cei din jurul tău. Am văzut oameni ce încercau din răsputeri să dovedească că ei sunt fericiți. Dacă ești cu adevărat fericit, nu trebuie să dovedești nimic. Căci fericirea se citește adânc pe chipul tău. Vorba aceea: Am fost acolo, știu cum e… dar nu mai vreau să trăiesc dovedind că sunt fericită!

Am încercat și am pierdut această luptă! Sau am câștigat, dar durerea este prea mare pentru a vedea victoria din spatele ei. Nu sunt cea mai fericită femeie din lumea asta, dar sunt așa cum sunt…mai reală decât mulți oameni din viața mea. Ochii mei nu râd din orice motiv, dar nici nu plâng din orice nimic. Ziua în care am acceptat că viața este așa cum e, a fost prima zi reală din viața mea! Am perioade când plâng și simt că mă sufoc de atâta suferință, dar am și zile când sufletul îmi râde.

Nu trebuie să fiu fericită tot timpul, căci uneori fericirea este o haină ponosită ce maschează o suferință mare. Se spune că o zi în care nu ai zâmbit este o zi pierdută. Eu am propria mea vorbă: O zi în care nu ți-ai permis să simți ceea ce simți, este o zi în care renunți să fii om!!!!!

Jurnalu Sufletului – filă din povestea vieții!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s