Podul – punte între lumi

Hai să construim un pod doar pentru noi! Un pod doar pentru noi? Un pod între lumea mea și a ta, iar atunci când îți va fi mai greu vei știi să ajungi mai repede la mine să îți ofer alinarea de care ai nevoie!

Da, un pod imaginar pe care îl construim prin încredere unul în celălalt. Eu îți spun fricile mele, iar tu vei asculta cuminte fiecare cuvânt și vei știi să mă aperi în viitor. Tu îmi vei spune temerile tale, iar eu voi asculta cu băgare de seamă și voi știi ce să fac să îți ofer alinare atunci când vei avea nevoie. Încrederea se clădește în timp și este nevoie de amândoi dacă vrem să avem o fundație puternică pe care nu o va fisura nici cel mai puternic cutremur. Astfel vom fi siguri că vom fi împreună mereu, iar nimeni și nimic nu va destrăma povestea dintre noi.

Da, să construim un pod imaginar pentru siguranța noastră. Astfel vom știi că pilonii așezați pe fundație va susține toate greutățile vieții noastre. Dacă avem siguranța zilei de mâine, nu va exista probleme pe care să nu le rezolvăm prin discuții constructive. Avem nevoie amândoi să știm că luptăm unul pentru celălalt și ne susținem în planurile pe care le avem. Amândoi suntem puternici, dar împreună suntem invincibili!

Da, un pod imaginar între lumea mea și a ta. Fiecare pas al meu spre tine, lasă o urmă de iubire în spatele meu astfel încât dacă nu ne vom întâlni pe pod, eu voi urma pașii înapoi și îmi voi aminti la fiecare urmă de ce am venit spre inima ta.  Nu le voi șterge, căci poate voi vrea să mă întorc cândva pe podul nostru imaginar, sperând să te găsesc acolo sus așteptându-mă. Nu te speria, nimeni nu a reușit să construiască podul din prima încercare. Mi-am întors pașii spre inima ta  de două ori, deci e rândul tău acum să faci pași spre inima mea….

PS: Te aștept pe pod sperând că vei veni într-o zi!

Jurnalul sufletului – filă din povestea vieții 

Advertisements

Femeia puternică – mit sau realitate

Zilele trecute am citit un articol conform căruia femeia trebuie să fie puternică, să nu își arate slăbiciunile și să fie cât mai rece și indiferentă cu bărbații din viața ei. Femeia ca să fie curtată trebuie să fie asemănată cu o scorpie și să fie insensibilă. Și fix când citeam eu acele rânduri atât de profunde și ”adevărate” mi-am dat seama de ce sunt încă singură la vârsta de 30 de ani.

Nu aș spune despre mine că sunt o persoană puternică, ci mai degrabă că am capacitatea să mă adaptez la orice situație din viața mea și să fac în așa fel încât să rezist și să înving! Am și eu momentele mele când simt că cedez și nu mai am puterea necesară să merg mai departe. Plâng adesea pentru că așa simt…Îmi reconfigurez planul pe care îl am dacă observ că nu duce în direcția pe care mi-o doresc! Se pare că am un minus la prima calitate a femei ideale și care este la mare căutare în societatea modernă. Un pic supărată, mi-am tras cutia cu șervețele lângă mine și m-am pregătit sufletește să citesc următoarele rânduri.

Nu prea îmi arăt eu slăbiciunile, dar mi se pare aberant să ascund de oamenii din jurul meu temerile și fricile mele. Dacă îmi doresc cu adevărat ca cineva să mă cunoască, trebuie să vorbesc despre mine și ce gânduri mă bântuie uneori. Nu spun că îmi povestesc de la început toate secrete vieții, căci uneori un pic de mister ajută mai mult decât credeți, dar vorbesc despre reacții vizibile pentru ochiul uman. Nu pot să mă blindez și să ridic mii de ziduri în jurul meu și să par altfel decât sunt! Prefer, acum că am reușit să mă accept așa cum sunt, să arăt lumii cum sunt eu cea reală, iar cine vrea să rămână  e bine primit în viața mea, iar cine vrea să plece e liber să facă ce vrea. Se pare că am bifat X și la cea de-a doua calitate pentru femeia supremă. M-am gândit că poate am noroc la ultima calitate, dar se pare că…

Nu sunt eu foarte sociabilă mereu, dar nu pot să fiu rece și indiferentă. Am fost cândva și nu mi-a plăcut. Prefer să râd din suflet dacă așa simt sau să plâng la un film romantic.  În cazul în care vreau să fiu îmbrățișată spun. Îmi place să spun ceea ce simt sau ceea ce gândesc. Am experimentat și opusul și am ajuns în pragul depresiei, deci…

Nu există o tipologie pentru femeia puternică. Fiecare femeie este puternică în felul ei, datorită poveștii de viață pe care o are în suflet. Nu există femeia ideală care este preferată de majoritatea bărbaților! 

Am ales să fiu eu însumi, dar nu acesta este motivul pentru care sunt încă singură!

Jurnalul sufletului – filă din povestea vieții

Familia – oameni ce te iubesc așa cum ești

pleaca5

În timp ce fumam o țigară și ascultam o melodie care îmi palce foarte mult am avut o revelație. Zilele trecute m-am rugat la Dumnezeu să mă ajute să îmi liniștesc sufletul și să îmi ia supărările pe care le port cu greu pe umerii mei. M-am rugat la El să facă un miracol de Crăciun și să simt că am o familie a mea.

Da, îmi doresc propria mea familie. Visez la ziua când alături îmi va fi un bărbat care mă va iubi așa cum sunt. Visez la ziua în care în fața lui Dumnezeu îmi voi întemeia o familie și voi avea mulți copii. M-am rugat și aștept un miracol…când se va întâmpla sau dacă se va întâmpla nu știu, dar un lucru este cert: Până va veni aceea zi, eu am cea mai mare familie din lumea aceasta!

Am o soră pe care o iubesc chiar dacă nu ne vedem des! Am un cumnat care mi-a fost alături chiar dacă putea să spună nu! Am o nepoată care mă iubește, deși nu am fost mereu lângă ea! Am un nepoțel care atunci când îmi zâmbește mă face să uit de toate probleme din viața mea! Am o prietenă care mi-a fost alături chiar și atunci când eu fugeam de tot ce mă înconjura. O prietenă ce îmi este ca o soră chiar dacă ne cunoaștem doar de un an și jumătate. Soțul ei mi-a devenit prieten deși nu am crezut niciodată că va fi de acord să fiu prietenă cu soția lui.

Am un frate! Nu ne leagă o legătură de sânge, ci din contră, o prietenie care a început într-o seară la o petrecere și a continuat așa de frumos încât pot să spun astăzi: Am și un frate care în seara când m-a cunoscut a făcut un gest pe care nu îl voi uita niciodată! Am un prieten care mi-a spus într-o zi ceva ce m-a blocat, dar i-am dat dreptate deși mi-a fost greu să recunosc acest lucru.

Sunt fina de la București pentru doi oameni minunați care mi-au făcut loc în viața lor! Doi oamenii care mi-au dat lecții de viață pe care nu le voi uita niciodată!

Da, poate nu am o relație pentru moment, dar am oameni dragi în viața mea care mi-au făcut cea mai mare bucurie: Ei sunt familia mea și vor fi mereu!

Jurnalul sufletului – filă din povestea vieții

Esențele tari se țin în sticluțe mici…

maxresdefault

Copil fiind, atunci când am auzit pentru prima dată această expresie, m-am gândit la parfum. Mintea mea se concentra să focalizeze sticluțe mici de parfum și îmi imaginam că ele au un miros mai intens dacă recipientul este mai mic…Mult mai târziu, după ce am crescut, am dat o altă explicație acestei expresii…

Adolescentă fiind, am crezut că se face referire la înălțimea oamenilor. M-am gândit că ”sticluțele mici” este o metaforă pentru persoanele scunde, iar ”esențele tari” se referă la caracterul lor sau la puterea pe care o dețin aceste persoane. Îmi imaginam că ei, deși sunt mici de statură, au o putere care poate învinge și cel mai înalt om după acest pământ. M-am gândit că poate este un îndemn pentru ei, ca un citat motivațional, ceva ce avea scopul de a-i motiva să construiască lucruri mărețe…și pentru a elimina complexitatea care poate le acapara viața… Mult mai târziu am găsit o altă explicație!

Ajunsă la vârsta maturității, am găsit o altă explicație expresie. Astăzi cred că este o metaforă despre viața oamenilor! Despre calitate și cantitate. Cred că este vorba despre calitatea vieții umane și despre cantitatea lucrurilor care ne fac fericiții. ”Esențele tari” înseamnă emoțiile, trăirile și sentimentele care ne fac fericiții sau deopotrivă nefericiți! Sunt motivele sau obiectivele noastre pentru care luptăm în viață. Toți, la un moment dat în viață, am făcut cel puțin o dată, o listă cu ceea ce vrem să facem cu viața noastră. Fiecare dintre noi și-a stabilit cel puțin un scop pentru care a lupta și poate l-a atins. Acele esențe tari din viața noastră care ne motivează să ne trezim dimineața și să muncim pentru a transforma visele în realitate!

” Sticluțele mici” se referă la cantitate și la faptul că de cele mai multe ori bucuria sau fericirea vine din fapte mici, dar mărețe! Cantitatea bunurilor materiale pentru care, uneori luptăm aprig, nu ne va aduce întotdeauna împlinirea sufletească pe care o căutăm. Viața simplă poate fi foarte minunată! Visele ne aduc bucuria în suflet, iar atunci când ele devin realitate ne aduce fericirea în viață, dar…

Dar, nu toate visele ne fac fericiții! La un moment dat este bine să îți pui viața pe pauză și să te gândești ce te face cu adevărat fericit! Să refaci lista și să îți stabilești ce esențe tari te fac fericit și cum găsești sticluțele mici din viața ta. În momentul când descoperi ce te definește ca om, începi să simți esențele tari și să faci o nouă colecție de sticluțe mici!

Jurnalul vieții – filă din povestea vieții

Aș fi putut să te urăsc, dar am ales să…

iertare

Mi-ai dat zilnic motive să te urăsc, să te judec pentru deciziile tale și să te resping pentru alegerile pe care le-ai făcut, dar am ales să…

Am ales să nu te judec pentru deciziile tale deși ele mi-au rănit sufletul și mi-au adus lacrimi pe obraz. Am ales să iert și să merg mai departe. Nu mi-am încărcat sufletul cu tristețe ci am preferat să zâmbesc și să mă bucur de viața mea așa cum este ea. Nu am vrut să pun resentimente în inimă și să îți ofer, astfel, importanță în viața mea. Faci parte din trecutul meu și când ai decis să pleci…te-am lăsat! Nu am luptat să îți arăt că te vei întoarce și vei vrea să mă vezi și să mă ții strâns la pieptul tău. Te-am iertat pentru deciziile tale și am închis ușa în urma ta. Am păstrat doar amintirile frumoase! Îți mulțumesc pentru toate momentele în care m-ai făcut fericită și m-am simțit iubită. Îți sunt recunoscătoare că mi-ai dat puterea de a merge mai departe cu viața mea…

Am ales să nu te resping din trecutul meu, ci din contră. Am acceptat fiecare moment petrecut împreună așa cum a fost. Nu am respins amintirile, dar am păstrat doar acele clipe în care am fost fericită, căci celelalte nu au nici o semnificație pentru mine. Mi-ai dat motive să te urăsc pentru că m-ai făcut să sufăr, însă eu am ales să îți zâmbesc și să îți dăruiesc iubire. Nu vreau să te urăsc, nu vreau să mă ancorez într-un trecut în care am plâns adesea din cauza ta, ci vreau să îți arăt că sufletul meu refuză să simtă ură. Inima mea vrea doar iubire și fericire, astfel încât nu  voi simții niciodată ură pentru tine, indiferent de câte motive mi-ai dat! Te-am iertat și am mers mai departe, lăsând trecutul acolo unde îi este locul…

Am ales să iubesc și atât! Nu am nevoie de motive din partea ta ca să simt ceea ce simt. Iubirea mea izvorăște din prea multă dragoste pe care o port pentru mine însumi. Nu vreau să îmi otrăvesc sufletul cu ură, resentimente sau frustrări. Mă iubesc prea mult ca să îți permit să mă rănești…Pentru mine vei fi mereu o amintire frumoasă din trecutul meu. Un om care mi-a dăruit totul și în același timp nimic!

Mulțumesc!

Jurnalul sufletului – filă din povestea vieții

Viața este scena unde visele devin realitate

Căsătorie-1-1170x644

Pe 19 mai, la nunta prietenei mele, am avut primul gând că mă mint singură și că fac cea mai mare prostie din viața mea. În ziua nunții a trebuit să îmi pun masca de femeie fericită și împăcată sufletește cu ea însuși. În aceea zi a trebuit să îmi pun pe chip un zâmbet mare și minciună în suflet. Am ținut în frâu emoții care voiau să iasă la suprafață, dar eu nu le lăsam. Am fost nevoită să mă simt bine deși sufletul meu ura tot ce se întâmpla în jurul meu. Mă bucur că  i-am fost alături în aceea zi, dar m-am urât că nu am putut să mă bucur cu adevărat. M-am urât că am fost nevoită să mă prefac și să joc teatru. M-am urât pe mine însumi că îmi bat joc de viața mea și că distrug orice înseamnă fericire. Nu îmi amintesc prea multe momente din aceea zi pentru că nu eu, cea de acum, a trăit acele clipe…

Îmi amintesc și mereu îmi voi aminti momentul în care am plecat de la petrecere. M-am urcat în taxi și am privit voalul de mireasă pe care prietena mea mi-l pusese pe cap, căci eu fusesem cea care prinsese buchetul. De fapt, eu eram cea care fusese lovită cu buchetul fix în față de către prietena mea. Deși, mi-am dorit să prind acel buchet, îmi era frică să-l prind. Cred că undeva în adâncul sufletului ei și-a dat seama de acest lucru. Cert e faptul că îmi amintesc cum m-am făcut comodă pe bancheta din spate și am privit voalul. Wow! Broderia era superbă, iar culoarea pentru mine întotdeauna a însemnat puritate, onestitate…tot ce nu mai exista în sufletul meu. Am început să plâng gândindu-mă că eu nu voi avea șansa să port un voal pe cap. Eu nu voi avea șansa de a îmbrăca o rochie de mireasă. Eu nu voi putea niciodată să mă căsătoresc căci eu deja renunțasem la aceste vise.

Am plâns tot drumul amintindu-mi nunțile la care am fost și cum speram de fiecare dată să prind buchetul ca să mă pot căsători și eu. Nimeni nu știa acest gând nebun al meu pentru că eu evitam mereu acest subiect. Nimeni nu a știut de câte ori mi-am imaginat acel moment unic și frumos pe care și-l dorește orice femeie. Eu devenisem femeia care nu credea în căsătorie. În fața cunoscuților eram femeia care nu crede într-un act și nici în căsătorie. Refuzam să arăt oamenilor una dintre dorințele mele. Mereu am crezut că dacă le spun oamenilor dorințele mele acestea nu se vor mai îndeplinii. Așa că preferam să spun opusul și să aștept ca ele să devină realitate.

Acum, în schimb, știu cât de mult am greșit. Dorințele nu devin realitate dacă le ții ascunse, ele devin doar gândurile pe care le pierzi în trecut…Dacă crezi cu adevărat în ele și lupți pentru ele, dorințele devin realitate…Am o listă întreagă acum cu dorințe în care cred în fiecare zi și lupt pentru ele…

Jurnalul sufletului – filă din povestea vieții

Omul este perfect așa cum este el…

after-the-rain-jump-jumping-48262

Îmi doream să fiu perfectă pentru a putea fi valorizată în ochi mei și ai celorlalți deoarece căutam iubirea și credeam că doar așa o voi obține. Nu reușeam să văd că eram iubită și apreciată. Negam orice gând și căutam mereu alte metode prin care puteam fi iubită. Nimic nu era suficient pentru mine ci îmi doream să fiu cea mai bună în tot ce făceam.

Nu îmi permiteam greșeli, trebuia să am viața perfectă și să aud doar lucruri bune despre mine. Nu acceptam critici sau contraziceri. Eu eram perfectă și la fel și viața mea. Gândeam situații, reacții, planificam fiecare moment din viața mea. Eram foarte meticuloasă și tot ce făceam trebuia să fie impecabil. Mi-am traumatizat colegele de la facultate la proiectele de grup doar pentru că eu voiam să fiu apreciată și să aud vorbe de laudă la adresa mea. Paradoxul este că în momentul când auzeam vorbele de laudă mă bucuram pentru câteva minute și după uitam toate cuvintele acelea.

Târziu, mi-am dat seama că de fapt căutam altceva și din cauza aceasta voiam să aud vorbe de laudă. Ceea ce eu nu știam pe atunci era faptul că aveam nevoie doar de o privire în oglindă și să fiu mulțumită cu mine însumi așa cum eram. Căutam aprecierea din partea mea, nu de la altcineva. În ziua în care m-am uitat în oglindă și mi-am spus mulțumesc pentru că ești așa cum ești, nu m-a mai interesat ce văd ceilalți la mine. A început să mă interese doar părerea mea despre mine și aprecierile pe care le am eu pentru mine. În momentul când m-am acceptat așa cum sunt nu m-a mai interesat perfecțiunea și mi-am dat seama că oamenii din jurul meu mă iubeau așa cum sunt.

Sunt perfectă așa cum sunt! Nu sunt perfectă prin comparație cu alte persoane, ci sunt perfectă pentru că m-am acceptat așa cum sunt…Fiecare om este unic prin felul lui de a fi, astfel încât fiecare persoană este perfectă în felul ei unic și propriu!

Jurnalul sufletului – filă din povestea vieții